Antologii

„ … a apărut doar primul volum (în două părți) cuprinzînd, în aproape 1000 de pagini, quasi-totalitatea romancierilor români care au acordat interviuri consacrate romanului (condiție indispensabilă) și al căror nume începe cu literele A-F (…) Intenția declarată a autorilor antologiei este de a face o operă exhaustivă, fără omiterea nimănui.” (Nicolae Manolescu, în România literară, 25 iulie 1985)

„Despre conștiința de sine a romancierilor noștri vom putea purta, acum, extrem de interesante discuții cu textele pe masă, grație excelentei inițiative bibliografice a autorilor acestei antologii.” (Ioan Buduca, în Flacăra, 2 august 1985)

„Nu încape îndoială că extragerea din periodice și din cotidiene a unor interviuri adesea uitate, dar nu lipsite de semnificații, rămîne o operație extrem de utilă pentru sintezele consacrate romanului: se pot recompune (…) atmosfera, climatul literar, tensiunea socială și politică a unor decenii, raporturile în sfera vieții intelectuali și literare, chiar și o galerie de portrete…” (Ion Vlad, în Tribuna, 22 august, 1985)

„Ideea de a da cuvîntul scriitorului asupra propriei opere este cu atît mai binevenită pentru critic în investigațiile sale asupra creatorului. Criticul, istoricul literar are astfel posibilitatea neprețuită (…) de a cunoaște, dintr-o singură ochire, omul din creator…” (Șerban Cioculescu, în România literară, 22 august 1985)

„Lucrarea inițiată de străluciții cercetători literari clujeni Mariana Vartic și Aurel Sasu, se citește, cum se spune, «ca un roman». Și cum altfel s-ar putea citi o carte care cuprinde sute de interviuri, dintre care multe de-a dreptul senzaționale, cele mai multe uitate în paginile revistelor? (…) Romanul românesc în interviuri are meritul fundamental de a grupa (centralizat) un enorm material documentar dispersat în presă (…) Un eveniment informațional și metodologic pentru cercetarea literară contemporană.” (Traian Ungureanu, în Amfiteatru, august 1985)

„Întreprinderea, deloc ușoară, a presupus cercetarea unui mare număr de publicații (500), a 38 de cărți de interviuri, redactarea unor documentate și binevenite sinteze bibliografice. Lectura, realmente pasionantă (…) nu e lipsită de surprize, chiar și pentru cei mai autorizați cunoscători ai literaturii române.” (Constantin Coroiu, în Convorbiri literare, septembrie 1985)

„Dificultățile unei întreprinderi de acest gen sînt ignorate numai de către cei care nu sînt familiarizați cu lucrul în bibliotecă și cu editarea de texte (…) Încă se lucrează cu mijloacele cele mai rudimentare (fără aparate de fotocopiat, de pildă), așa încît editorul transcrie, de fapt, cu mîna, mii de pagini…” (Marian Papahagi, în Steaua, noiembrie 1985)

„Confesiunile și declarațiile autorilor constituie un material documentar valoros pentru cunoașterea nu numai a bucătăriei interne a producerii romanului românesc, ci și a personalității scriitorului (…), a culturii și convingerilor sale moral-politice și estetice, a relațiilor sale cu mediul literar contemporan și cu tradiția, a raporturilor specifice dintre romanul nostru și realitatea social-istorică.” (Anton Cosma, în Vatra, 20 ianuarie 1986)

„ … o panoramă a romanului românesc oglindit în interviurile scriitorilor. Materialul valorificat este imens și ne pune în față un vast tablou care vorbește de la sine despre evoluția romanului ronânesc (…) Este și o excelentă radiografie a gîndirii teoretice a romancierilor români, o adevărată poetică a genului…” (Zaharia Sângeorzan, în Cronica, 10 octombrie 1986)

„Romanul românesc în interviuri, poate cea mai subtilă inițiativă editorială din ultimii ani, face, odată cu apariția volumului II (tot în două părți, ca și primul), un mare pas dinspre stadiul de proiect incitant spre cel de realizare de excepție (…) care se citește cu sufletul la gură. Ba, mai mult, poate fi reluată la nesfîrșit, din diferire unghiuri de lectură.” (Tudorel Urian, în Orizont, 20 noiembrie 1986)

„Dacă ar mai exista insule pustii, antologia lui Aurel Sasu și a Marianei Vartic, deși nu e deloc istorie, deși e neplăcut restrînsă doar la tema romanului (…), i-ar da unui robinson hrană spirituală pe cel puțin un an.” (George Pruteanu, în Convorbiri literare, ianuarie 1987) 

„Antologia alcătuită de Aurel Sasu și Mariana Vartic a ajuns la cel de-al treilea volum (părțile I-II) și anunță, pentru un viitor apropiat, încheierea unei întreprinderi de-a dreptul temerare și demne de toată stima (…) dacă ne gîndim la efortul făcut și dacă nu ignorăm operațiunile pretinse de o lucrare întemeiată pe lectura a 470 de periodice, care însumează 3920 de ani de reviste și de ziare.” (Ion Vlad, în Steaua, noiembrie 1988)

„ … dincolo de valoarea pe care o are pentru specialiști, antologia lui Aurel Sasu și a Marianei Vartic constituie și o instructivă lectură pentru oricine dorește să cunoască o parte din secretele scriitorilor sau moravurile literare dintr-o anumită epocă, fiind, așadar, un roman sui-generis, făcut din opinii despre romane sau despre realitatea care le inspiră.” (Nicolae Manolescu, în România literară, 21 iulie 1988)

„Romanul românesc în interviuri (…), o întreprindere onestă, dificilă și de prima însemnătate pentru oricine dorește să cunoască, în chiar viul nașterii și creșterii ei, literatura română modernă.” (Marian Papahagi, în Tribuna, 4 august 1988)

„Avem acum, cînd antologia a ajuns la litera S (…), o imagine vie, dinamică, pertinentă a romanului românesc din momentul în care presa noastră a început să solicite scriitorilor gîndurile și mărturiile despre operele apărute sau în curs de zămislire…” (Valeriu Râpeanu în suplimentul literar al Scînteii Tineretului, 13 august 1988)

„O stăruință căreia numai o încercată profesionalitate i-a fost imbold duce către sfîrșit imensul corpus de interviuri editat de Aurel Sasu și Mariana Vartic (…), indispensabil celui care urmărește nu numai evoluția romanului nostru, dar însăși viața literară de-a lungul unei bune jumătăți de veac.” (Dan Mănucă, în Convorbiri literare, septembrie 1988)

„Marginile prezentului comentariu nu ne-au permis a indica decît o foarte mică parte din aspectele antologiei fluviale de care ne-am ocupat, dar suficiente, sperăm, spre a da o idee asupra bogăției sale, care cu siguranță va ispiti în anii și în deceniile ce urmează numeroși cercetători ori simpli cititori dornici a pătrunde în culisele romanului nostru.” (Gheorghe Grigurcu, în Viața românească, august 1989)

„… un material foarte bogat, prezentat cu inteligență de doi istorici literari de o competență recunoscută (…) oferă istoriei literaturii din perioada interbelică și contemporană o bază documentară de mult așteptată, iar pentru cititor o lectură mai mult decît agreabilă.” (Mircea Anghelescu, în Transilvania, august 1989)

„Doi exegeți dăruiți cu talent și putere de muncă, dl. Aurel Sasu și dna Mariana Vartic, au pornit, la sfîrșitul anului 1983, într-o efectivă călătorie aventuroasă. Să realizeze, într-o ediție corpolentă, o imagine-tablou despre romanul românesc, așa cum apare în proiecția autorilor, îndemnați la mărturisiri de intervieveri. Cel de al treilea pasager al acestei cutezătoare ambarcațiuni a fost semnatarul acestei cronici care, în calitate de responsabil al redacției de istorie literară de la Ed. Minerva, le-am acceptat bucuros propunerea, i-am îndemnat să nu demobilizeze, veghind, din editură, ca redactor, ca materia, odată primită, să gliseze prin toate arcanele cenzurii, învingîndu-le. Ar fi interesant de povestit, odată, cîte tipuri de observații cenzoriale a întîmpinat această ediție, cîte au fost învinse și cîte nu (…) Le port acestor editori (…) mare stimă și recunoștință. Pentru că într-o vreme cînd colegi ai lor de generație sau alții mai tineri se cheltuie sau s-au cheltuit în articole și studii fără finalitate (leafa, oricum, curge), dl. Aurel Sasu și dna Mariana Vartic au înțeles să-și facă, într-adevăr, datoria de exegeți. Au consultat, pentru depistarea interviurilor, aproape 500 (cinci sute!) de periodice. Au transcris, din periodice, interviurile care-i interesau, pe celelalte le-au reținut pentru bibliografie, au colaționat din nou textele, le-au dactilografiat, le-au verificat cu cele apărute în volume, au făcut obositoare lecturi ale corecturilor, au alcătuit interminabile pagini de indice de nume și de titluri de romane (…) Cine se mai înhamă astăzi, ca și mai ieri, la astfel de munci (în înțelesul de osîndă), la noi, unde chiar marile biblioteci sînt lipsite de bibliografii ale periodicelor și de minimala aparatură (xeroxuri)? (…) Și de aceea, o spun încă o dată, le port acestor exegeți infinită stimă, admirație și profundă recunoștință.” (Z. Ornea, în România literară, 1991)

„Dincolo de interesul strict științific lectura acestor volume este, nu numai pentru iubitorii de teatru, delicioasă, mai ales prin detaliile și particularitățile psihologice ale autorilor, prin acele picanterii de fundal ale personalității, pe care istoriile literare nu le pot reține… (Mircea Ghițulescu, în Azi, 12-18 ianuarie 1996)

„Cu ajutorul mărturiilor directe ale dramaturgilor și al impresionantului volum de informații bibliografice (…), se refac trasee ale istoriei teatrale, implicînd biografii, monografii ale unor instituții și personalități, spectacole, evenimente, restituindu-se (…) și un bogat material documentar din presa cotidiană și revistele de specialitate, pe parcursul a cam o sută de ani.” (Valentin Silvestru, în Cultura Națională)

„Pentru istoria literaturii dramatice și a teatrului, Dramaturgia românească în interviuri (…) este una dintre lucrările fundamentale, indispensabile pentru cercetare și informare, din materia căreia se vor putea elabora studii teatrologice, sociologice, psihologice, culturale, instrument de bază extrem de generos prin autenticitatea lui. Este, în același timp, o lectură cuceritoare, plină de farmec și vioiciune… ” (Doina Modola, în Apostrof, nr. 6, 1996)

„Dramaturgia românească în interviuri este, prin excelență, un instrument de lucru, o sursă de informații, o sinteză de referință și un dicționar extrem de util (…), o galerie de autoportrete și portrete, fie și numai schițate, dar și o suită de mici spectacole… (Constantin Coroiu, în Adevărul literar și artistic, 21 iulie 1996)

„… un însemnat și util instrument de lucru, realizat cu pricepere, dăruire și multă cheltuială de energie (…) De acum încolo, imaginea de ansamblu (care, e necesar să se precizeze, nu pierde din vedere detaliul caracteristic) a dramaturgiei și a teatrului românesc va fi găsită în această ediție reprezentativă și extrem de migăloasă. Este un act de cultură demn de toată stima intelectuală.” (Z. Ornea, în România literară, 1-7 iulie 1998)

„Aurel Sasu și Mariana Vartic reconstituie agitatele discuții [despre roman] într-o frumoasă și severă antologie, Bătălia pentru roman, cuprinzînd texte teoretice din 1861 pînă în 1985. Autorii antologiei, doi dintre cei mai încercați istorici literari ai momentului, trecuți prin toată presa literară, hîrșiți în problemele de arhivă, documentare și referințe, își completează astfel cele opt volume din Romanul românesc în interviuri.” (Ion Simuț, în Cuvîntul, martie 1997)

„ … carte extrem de vie – adevărat thriller al conștiinței de sine a speciei…” (Ioana Pârvulescu, în România literară, 16 noiembrie 2004)