Dramaturgie
Lorelei
Lorelei, libretul operei de Valentin Timaru, inpirat din romanul cu același nume al lui Ionel Teodoreanu. Premieră absolută: 9 decembrie 1992, pe scena Operei Române din Cluj.
„Desigur, încercarea de a pune pe muzică un roman este cel puțin temerară, dacă nu imposibilă. Și aici intervine rolul libretistului: Mariana Vartic a realizat o superbă comprimare a spațiului oniric teodorean spre esența sa. De o mare sensibilitate și delicatețe, libretul Marianei Vartic a constituit «dat»-ul literar ideal pentru muzica de un vibrant lirism a compozitorului Valentin Timaru.” (Cristina Monica Damian, în Tribuna Ardealului, 21 ianuarie, 1993)
„Libretul este conceput de Mariana Vartic într-o formă specială, care nu urmărește o narațiune romanescă, ci este conceput ca un «aici» și «acum»: Catul Bogdan care-și rememorează viața.” (Valentin Timaru, în Tribuna, 28 ianuarie – 3 februarie 1993; interviu consemnat de Ciprian Rusu)
Recviem la ghișeu
Recviem la ghișeu, București, Editura Cartea Românească, 1999. Piesa care dă titul volumului s-a reprezentat în premieră pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, în stagiunea 1997.
„ … text a cărui metaforă înglobează o teatralitate plină de viață. Personajele au contururi bine delimitate și identități socoale care le fac să formeze o societate adevărată, o lume.” (Ionela Liță, în Adevărul literar și artistic, 30 martie 1997)
„ … un text de reală vibrație dramatică despre viața irosită în așteptare, de nu știu ce, în dependență de cei de sus, de jos, din juru-ne, în conflict fără rațiune cu cei din aceeași stirpe și situație (…) personaje în linii exacte și trasee de evoluție construite logic.” (Florica Ichim, în România liberă, 3 aprilie 1997)
„Recviem la ghișeu este o piesă exactă și bogată în notații, rod al unei observații pătrunzătoare. O piesă sugestivă prin forța de caracterizare a eroilor și limbajul diferențiat ce îi definește, o satiră concisă a irosirii vieții în spirit de bîrfă și cancan, în false valori, iluzii suspiciuni, complexe psihologice și sociale, defulări prin invidie și ură… O satiră amară a mizelor umane mărunte, a irosirii vieții într-o așteptare fără sens.” (Natalia Stancu, în Curierul național, 8 aprilie 1997)
„Recviem la ghișeu (…) se cristalizează, mai întîi, pe o aparentă materie realistă și cotidiană, care se încarcă însă, treptat cu o miză simbolică bine calculată și tensionată.” (Arlechino [Ion Vartic], în Apostrof, nr. 5, 1997)
„ …este incriminată viața ce se irosește absurd între formalități și așteptări, adunîndu-i de-a valma pe oameni și stîrnindu-i pe unii împotriva altora prin simpla lor alăturare. Înțărcuiți în nevoile lor, incompatibili unii cu alții, ei își dau pe față toate neîmplinirile, acreala, derutele iluziile, intră în false conflicte și rivalități, concurîndu-se zadarnic într-o cursă fără finalitate.” (Doina Modola, în Caietul-program al spectacolului de la Piatra Neamț, 1997)
Babel apocrif
Babel apocrif, Cluj, Editura Limes, 2015. Premiul „Radu Stanca” pentru teatru al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România.